Monthly Archives: Iunie 2006

fucking nutz



O veverita si-o tragea cu o aluna.
Vine vulpea:
„Are you fucking stupid?”

„No, I’m fucking nuts!”

cel mai nou banc primit pe msnger Image

Anunțuri

Quizás, Quizás, Quizás


Siempre que te pregunto
Que cuando, cómo y dónde
Tu siempre me respondes
Quizas, quizas, quizas

Y asi pasan los dias
Y yo, voy desesperando
Y tu, tu, tu contestando
Quizas, quizas, quizas

Estas perdiendo el tiempo
Pensando, pensando
Por lo que mas tu quieras
Hasta cuando? Hasta cuando?

Y asi pasan los dias
Y yo, voy desesperando
Y tu, tu, tu contestando
Quizas, quizas, quizas

Siempre que te pregunto
Que cuando, cómo y dónde
Tu siempre me respondes
Quizas, quizas, quizas

Y asi pasan los dias
Y yo, voy desesperando
Y tu, tu, tu contestando
Quizas, quizas, quizas

Estas perdiendo el tiempo
Pensando, pensando
Por lo que mas tu quieras
Hasta cuando? Hasta cuando?

Y asi pasan los dias
Y yo, voy desesperando
Y tu, tu, tu contestando
Quizas, quizas, quizas
Quizas, quizas, quizas
Quizas, quizas, quizas…

Siempre que te pregunto
Que, cuándo, cómo y dónde
Tú siempre me respondes
Quizás, quizás, quizás

Y así pasan los días
Y yo, desesperando
Y tú, tú contestando
Quizás, quizás, quizás

Estás perdiendo el tiempo
Pensando, pensando
Por lo que más tú quieras
Hasta cuándo? Hasta cuándo?

Quizás, Quizás, Quizás – Osvaldo Farrés, Cuba, 1947

ne me quitte pas


Ne me quitte pas
Il faut oublier
Tout peut s’oublier
Qui s’enfuit déjà
Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
A savoir comment
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois
A coups de pourquoi
Le cœur du bonheur
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas

Moi je t’offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Où il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu’après ma mort
Pour couvrir ton corps
D’or et de lumière
Je ferai un domaine
Où l’amour sera roi
Où l’amour sera loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas

Ne me quitte pas
Je t’inventerai
Des mots insensés
Que tu comprendras
Je te parlerai
De ces amants-là
Qui ont vu deux fois
Leurs cœurs s’embraser
Je te raconterai
L’histoire de ce roi
Mort de n’avoir pas
Pu te rencontrer
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas

On a vu souvent
Rejaillir le feu
D’un ancien volcan
Qu’on croyait trop vieux
Il est paraît-il
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu’un meilleur avril
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
Le rouge et le noir
Ne s’épousent-ils pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas

Ne me quitte pas
Je ne vais plus pleurer
Je ne vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t’écouter
Chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L’ombre de ton ombre
L’ombre de ta main
L’ombre de ton chien
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas.

„Ne me quitte pas” – Jacques Brel

prelegere G. Calinescu


as vrea sa l vad sau aud pe George Calinescu tinand o prelegere. am inteles ca avea un stil foarte interesant de a vorbi …

bilete la Depeche Mode


mi a venit o idee … si vreau atat de mult bilete la Depeche Mode … Image
poate, poate …


imaginea reprezinta unul dintre cele mai vechi bilete vandute la un concert Depeche Mode.

gunoierul


Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

Ediţia a XIII-a

Gunoierul sau ce se ascunde în spatele moralităţii

Raluca Sivu

Club Liquid – sâmbătă, 3 iunie 2006, ora 19.30

Teatrul JoinT, Bucureşti

Gunoierul, de Mimi Cornel Brănescu

cu:

Andrei Ralea: gunoierul

Relu Siriţeanu: bărbatul care aduce gunoiul

Mirela Lupu: soţia gunoierului

Gabriel Costea: Chirovici

Regia: Daniel Popa

Piesa ne propune o abordare inedită a unei situaţii familiare, de rutină – obiceiul de a duce gunoiul noaptea. Această realitate este scoasă din cadrele ei normale şi exploatată pentru potenţialul său umoristic: universul tomberonului, al gunoierului, prezentate îngroşat cu ceea ce au ele mai murdar, mai respingător, împreună cu întorsăturile de situaţii sunt menite să realizeze latura umoristică a piesei.

Piesa ne propune o filosofie a gunoierului, pornind de la ideea că „gunoiul este oglinda omului, cartea lui de identitate”, şi de la aceea că „în gunoi se regăseşte destinul omului, viaţa lui”, o idee care pare a fi abordată de autor cu acel zâmbet jumătate în glumă, jumătate în serios. Astfel, gunoierul este prilejul şi personajul, a cărui existenţă declanşează acea mişcare prin care gunoiul fiecăruia iese la iveală.

Acţiunea este simplă – trei personaje ale unor lumi care nu interferază în mod normal: bărbatul cu gunoiul, gunoierul şi soţia acestuia – se întâlnesc în preajma unui tomberon. Cele trei personaje îşi dezvăluie caracterul pe parcursul piesei, ajugând ca în final să fie aduse puse sub semnul egalităţii datorită caracterului lor.

Bărbatul cu gunoiul este un angajat model şi un soţ respectabil, care nu s-ar opri vreodată să discute în timpul zilei cu un gunoier, pentru că i se crede superior: „uită-te şi dumneata ce figură ai” va deveni victima obsesiilor acestuia, iar mai apoi marioneta lui.

Gunoierul, care, intuind precis slăbiciunile celuilalt, reuşeşte să devină, din personajul dubios, cu figură de om al străzii, mentorul bărbatului respectabil, pe care-l convinge că este înşelat de soţie şi îl ajută pas cu pas să găsească un mod cât mai morbid de a-şi chinui şi ucide soţia.

Soţia gunoierului, cea care demască înşelătoria gunoierului, îmbrăcată ca o femeie uşoară, are apucături nu tocmai ortodoxe: acaparează o geantă sustrasă de gunoier de undeva din public, îşi bate soţul şi îl pune să danseze sub comanda ei, purtându-se în acelaşi mod şi cu soţul înşelat, pe care îl pune săşi dezbrace pantalonii şi să danseze şi el alături de gunoier, pentru ca în final să plece cu „don-juan-ul” Chirovici, venit şi el să aducă gunoiul.

Personajele şi întâmplările sunt paradoxale. Răsturnările de situaţii sunt frecvente: personajele trec succesiv din postura celui puternic în postura celui slab şi invers – din postura celui slab în postura celui care manipulează; sau îşi dovedesc lipsa de caracter, deşi la început pozează în personaje pozitive. Bărbatul care aduce gunoiul, deşi la început declară că „sunt clasic în dragoste – iubesc total!”, pozând în soţ fidel şi pierzându-se în declaraţii patetice care frizează ridicolul („eu iubesc cu sufletul, eu trec ca un fascicol de lumină prin femeie”), povesteşte mai apoi despre aventura cu o colegă de birou; gunoierul, deşi iniţial afirmă că: „vrea să-i facă un bine” celuilalt, se dovedeşte a fi în final un maniac; soţia gunoierului, care, deşi demască înşelătoria gunoierului, îşi arată la sfârşit propriul caracter de femeie uşoară. Toţi sunt murdari: caracterele lor sunt murdare, ducând cu gândul la replica lait-motiv a piesei: „păstraţi curăţenia!”.

Un spectacol în care s-a remarcat oralitatea textului, replicile fiind autentice, culese din viaţa de zi cu zi, fapt demonstrat de uşurinţa cu care acestea au ajuns la public. n plus, elementele de teatru interactiv au făcut deliciul spectatorilor: bărbatul care vine să aducă gunoiul este disperat de vestea primită de la gunoier şi cere apă, pe care gunoierul i-o dă din paharul unui spectator din primul rând, geanta pe care o primeşte soţia gunoierului de la soţul ei pentru a o îmbuna aparţine tot unui spectator.

Teatrul JoinT reprezintă un „JoinT teatral” – „o întâlnire, o colaborare, o joacă de-a teatrul”. Astfel se explică şi modul original în care am luat cunoştinţă cu echipa care a realizat piesa: afişe A4 tipărite cu îndemnul: „ăstraţi curăţe”, mototolite şi aşezate de o mână insinuantă, ca pe un altfel de gunoi, pe scaunul fiecărui spectator.

luni, 5 iunie 2006

no comment asupra drogurilor


X-TAZ – un „no comment” asupra consumului de droguri

Raluca Sivu

Spectacol lectură. X-TAZ, de Gary Duggan

în româneşte de Andrei Marinescu

Distribuţia:

Bernard: Adrian Neacşu

Dave: Florin Coşuleţ

Ray: Cătălin Pătru

Vocea autorului: Cristina Stoleriu

Un fragment din piesa de debut a lui Garry Duggan – X-TAZ, cuprinzând secvenţe din cursul a două zile din viaţa tinerilor Bernard, Dave şi Ray, şi mai ales experienţele acestora sub influenţa drogurilor. O piesă bazată pe realitate, conţinând senzaţii trăite sau observate de autorul acesteia, Bernard fiind personajul creat „după chipul şi asemănarea autorului”, a mărturisit Garry Duggan, prezent în sală.

O piesă scrisă pe baza „notiţelor autentice”, fragmente din carneţelul autorului, puse cap la cap, un text având un ritm bine pus în valoare de lectura actorilor de la TNRS. Ingerarea „îngerilor olandezi”, impresiile din clubul de noapte, peregrinările pe străzile oraşului, gândurile din ce în ce mai învălmăşite ale celor trei tineri, pe măsură ce ingerează cantităţi tot mai mari de drog, sunt notate succesiv: „pielea mă gâdilă”, „văd nişte scoţieni urâţi ca dracu”, „ochii mei dansează break-dance în orbite”, „creierul meu se simte ca şi când şi-ar suge-o singur”, „ce culoare spălăcită are penisul meu”, „uită-te la păsări, frate – ce viteză au!”, „nu cred că Isus este prea fericit. Arată de parcă ar avea nevoie de o omletă la micul-dejun”, „pământul este mereu acolo – te poţi baza pe el”, până la revenirea la starea de normalitate: „monstrul drogat moare încet în mine”.

Un scenariu construit pe baza monologului, pe consemnarea realităţii proprii şi a realităţii celuilat de către fiecare dintre cele trei personaje: consumatorul începător, care notează fiecare senzaţie pe care o experimentează la primul contact cu drogul, observând cu uimire noul mod de percepere a realităţii; dealer-ul – personajul care, deşi a avut de-a lungul timpului cele mai variate experienţe cu drogul, nu-i cunoaşte încă limitele şi nu ştie să se păstreze între ele, pierzând controlul asupra experimentului; barman-ul – cel care este familiarizat cu acest fenomen, drept pentru care este capabil săşi păstreze capul pe umeri atunci când ceilalţi doi se lasă totalmente în puterea acestuia.

Traducerea scenariului a stârnit în rândul publicului o amplă dezbatere pe tema modului în care ar trebui traduse expresiilor şi pasajele „tari” din piesă.

Bine documentat, textul este o adevărată incizie „pe viu” în viaţa consumatorului de droguri, un fragment de viaţă autentică din experienţa acestuia, iar prin expunerea seacă a detaliilor asupra consecinţelor consumului de droguri, lasă să se întrevadă un semnal de alarmă de tip „no comment” asupra acestei noi realităţi cu care ne confruntăm în această perioadă.


vineri, 2 iunie 2006