Monthly Archives: Decembrie 2011

si ninge


ninge subtire si anemic, ca o dorinta care incepe sa inmugureasca.

Anunțuri

Lume, lume


Lume, lume, sora lume
Lume, lume, sora lume
Cand sa ma satur de tine
Cand sa ma satur de tine
Lume, sora lume
Cand s-o lasa sec de paine
Si paharutul de mine
Poate-atunci m-oi satura
Poate-atunci m-oi satura
Cand o suna scandura
Cand o suna scandura
Lume, sora lume
Cand m-or baga in mormant
Si n-oi mai fi pe pamant
Lume, sora lume

Asa-i lumea trecatoare
C-asa-i lumea trecatoare
Unul naste altul moare
Unul naste altul moare
Lume, sora lume
Il de naste necajeste
Il de moare putrezeste
Lume, sora lume

C-asa-i lumea trecatoare
Unul naste altul moare
Lume, sora lume
Il de naste necajeste
Il de moare putrezeste
Lume, sora lume

frumosul


Quand je vois le beau, je dois être deux. (Cînd văd frumosul, trebuie să fiu doi.)
Jean-Marie Guyau

bucuria de a trai


In spatiul romanesc nu simt bucuria de a trai pentru ca ea nu mai exista. Ceea ce exista acum in spatiul romanesc (fata de anii ’80) este bucuria de a avea.
Alexandru Tocilescu

nu credeam să-nvăţ a muri vrodată


Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

pentru Ionut


http://the-panopticon.blogspot.com/

Electrocavalerul



Cred ca Dan s-a gandit mult in noaptea aceea, cand curgeau amperii in el, daca sa mai traiasca sau nu. Ar fi putut sa se ridice dintre elementii sapati in trupul lui gol si sa se imbrace, ascunzand astfel ceata electrica, albastruie, care i-ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niste ochelari negri, cu rama subtire si lentile mici, ar fi putut sa-si ascunda cu ei stralucirea insuportabila a ochilor. O pereche de manusi negre i-ar fi putut disimula mainile arse. Ar fi trecut neobservate bazaitul continuu si vaga adiere de ozon care i-ar fi insotit toate miscarile.
Si ar fi revenit astfel printre noi un Dan Merisca invulnerabil, singur si temut. Electrocavalerul. Fiecarui prieten care i-ar fi intins mana, Dan ar fi trebuit sau sa-i intinda dreapta inmanusata, sau sa-si scoata manusa, prefacandu-1 pe celalalt, in cateva clipe, intr-o mumie calcinata. Fiecare fata care s-ar fi supus dorintelor lui nemasurate de a darui placere, si-ar fi dat sufletul in spasme interminabile, mime hidoase ale supremului orgasm prin care Dan visa sa sparga pielita acestei lumi. Chiar si ramanand mereu la un metru de noi, tot ar fi facut afisajele ceasurilor noastre digitale sa se dea vertiginos peste cap, consumandu-ne fulgerator viata.
In timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singuratate, in campul gol, cautand traznetele. Fiecare suvoi de foc alb care i s-ar fi infipt in degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul intr-o poza miscata a copilariei. Lacrimile lui, ca niste fulgi albastri, ar fi ars iarba, ar fi gaurit pietrele.
Pana la urma, cred ca s-ar fi urcat pe varful Omul si ar fi ramas acolo, sperand sa slujeasca de releu pentru toate semnalele ratacite prin eter, cautandu-si obosite tinta aproape uitata.
Dar pentru ca s-a gandit la toate astea, Dan a ramas cuminte in ghearele tigrului din vis, asteptandu-si prietenii sa vina si sa se impartaseasca nestingheriti din trupul sufletului sau, ba chiar, cu intelegatorul lui ranjet bland, sa le sopteasca printre dinti:..Gagiilor, mai intai scoateti steckerul din priza

Cristian Tudor Popescu, in: Imperiul oglinzilor strambe. Antologie SF de Cristian Tudor Popescu, Societatea „Adevarul S.A.”, Bucuresti, 1993, pp.6-7.