Poveste cu talc (2)


1. UN GURU ATOTPUTERNIC

Un învăţăcel avea în gurul său – întâmplarea se petrece în India – o încredere de neclintit, aşa încât urca munţii cei mai înalţi şi trecea râurile mergând pe apă rostind întruna numele învăţătorului.
Acesta, care îl privise odată trecând peste o apă, şi-a spus în sinea lui: „Înseamnă că numele meu este atotputernic. Am dobândit puterea întregului univers.”
A doua zi, s-a repezit să treacă peste un râu adânc, strigând cât îl ţinea gura: „Eu! Eu!”
Şi s-a înecat, fiindcă nu ştia să înoate.

2. LUPTA CEA GREA

Un maestru zen, aflând că unul dintre discipolii săi nu pusese nimic în gură de trei zile, l-a întrebat de ce anume posteşte.
– Am încercat să lupt împotriva eului meu, a răspuns discipolul.
– Este greu, a răspuns înţeleptul clătinând din cap. Şi trebuie să fie încă şi mai greu cu burta goală.

3. ÎNTREBAREA POTRIVITĂ ESTE CEA DE PE URMĂ

O pildă hasidică spune că, ajuns la capătul vieţii, rabinul Zusia a rostit aceste vorbe:
– În lumea care vine, n-am să fiu întrebat de ce n-am fost Moise. Nicidecum. Am să fiu întrebat de ce n-am fost Zusia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s