Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson


Astazi am ascultat:

“- Nu prea știi să-ți ții gura; nu suntem singurii care am aflat de existența acestei hărți. Dacă indivizii care au atacat hanul află de expediția noastră, nu se vor da în lături de la nimic pentru a ne împiedica să găsim banii. Tăcere, deci!
– Voi fi mut ca un mormânt, doctore.”

Ce poate fi mai frumos pentru un copil decât să plece cu o corabie în căutarea unei comori? Căpitanul și marinarii îl tratează cu respect, ca pe un egal, iar el se simte în al nouălea cer pentru că are o hartă care nu poate duce decât spre aventură. Nu comoara în sine contează pentru un copil, desigur, ci căutarea ei, solidaritatea cu mateloții, prietenia dintre furtuni. Și chiar când se va dovedi că mateloții erau pirați deghizați copilul nu va fi dezamăgit: cine a spus că nu poate exista o prietenie adevărată și cu un pirat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s