Micul Print


Capitolul X

El se găsea în regiunea asteroizilor 325, 326, 327, 328, 329 şi 330. Îi vizita atît pentru a avea o ocupaţie, cît şi pentru a se instrui.
Primul era locuit de un rege. Regele şedea, îmbrăcat în purpură şi hermină, pe un tron foarte simplu, dar maiestuos totodată.

– Ah, iată un supus, strigă regele cînd îl zări pe micul prinţ.
Şi micul prinţ se întrebă:
– Cum m-o fi cunoscînd dacă nu m-a văzut niciodată?
El nu ştia că, pentru regi, lumea e foarte simplificată. Toţi oamenii sunt supuşi. – Apropie-te să te văd mai bine, îi spuse regele, care era foarte mîndru că este rege pentru cineva.
Micul prinţ căută din ochi un loc unde să se aşeze, dar planeta era toată acoperită de magnifica mantie de hermină. Rămase deci în picioare şi, pentru că era obosit, căscă.
– Este contrar protocolului să caşti în prezenţa unui rege, îi zise monarhul. Îţi interzic.
– Nu pot să mă împiedic, răspunse micul prinţ, cam zăpăcit. Am făcut o călătorie lungă şi nu am dormit…
– Atunci, îi spuse regele, îţi ordon să caşti. Nu am văzut pe nimeni căscînd de ani de zile. A căsca e pentru mine o curiozitate. Haide! Mai cască! Este un ordin.
– Mă intimidez… nu mai pot… zise micul prinţ roşind tot.
– Hmm! Hmm! răspunse regele. Atunci… îţi ordon atît să caşti cît şi să…
Mai bălmăji un pic ceva şi păru lovit în orgoliul său.
Căci regele ţinea în mod special ca autoritatea lui să fie respectată. Nu tolera neascultarea. Era un monarh absolut. Dar, fiindcă era bun, dădea ordine rezonabile.
“Dacă aş ordona unui general să se schimbe într-o pasăre de mare, spunea el adesea, şi generalul nu m-ar asculta, nu ar fi vina generalului. Ar fi vina mea”.
– Pot să mă aşez? se interesă cu timiditate micul prinţ.
– Îţi ordon să te aşezi, îi răspunse regele, care strînse maiestuos ceva din mantia sa de hermină.
Dar micul prinţ era cu totul uimit. Planeta era minusculă. Peste ce putea regele să domnească?
– Sire, îi spuse… mă scuzaţi că vă întreb…
– Îţi ordon să mă întrebi, se grăbi regele să spună.
– Sire…peste ce domniţi dumneavoastră?
– Peste tot, răspunse regele, cu o mare simplitate.
– Peste tot?
Cu un gest discret, regele arătă planeta sa, celelalte planete şi stelele.
– Chiar aşa, peste tot? făcu micul prinţ.
– Chiar aşa…răspunse regele.
Căci nu numai că era un monarh absolut, dar era şi un monarh universal.
– Şi stelele vă ascultă?
– Bineînţeles, îi spuse regele. Ele mă ascultă. Nu tolerez indisciplina.
O asemenea putere atrase entuziasmul micului prinţ. Dacă ar fi avut-o el, ar fi putut asista nu la patruzeci şi patru, ci la şaizeci şi două sau chiar o sută sau chiar două sute de apusuri de soare în aceeaşi zi, fără să îşi tragă scaunul! Şi cum se simţea un pic trist amintindu-şi de planeta sa abandonată, îşi permise să solicite un favor regelui:
– Aş vrea să văd un apus de soare… Faceţi-mi plăcerea… Ordonaţi soarelui să apună…
– Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture sau să scrie o tragedie sau să se schimbe în pasăre marină şi generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?
– Dumneavoastră aţi fi, zise micul prinţ hotărît.
– Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se bazează în primul rînd pe raţiune. Dacă ordoni poporului tău să meargă să se arunce în mare, va face revoluţie. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile.
– Cum rămîne cu apusul meu de soare? întrebă micul prinţ care nu uita niciodată o întrebare, o dată ce o pusese.
– Vei avea apusul tău de soare. Îl voi cere. Dar aş aştepta, bazîndu-mă pe experienţa mea de guvernare, condiţiile favorabile.
– Cînd va fi asta? se informă micul prinţ.
– Hmm! Hmm! îi răspunse regele, care consultă mai întîi un calendar gros, hmm! hmm! asta va fi … va fi …către ora şapte şi un sfert! Şi vei vedea cît de bine sunt ascultat.
Micul prinţ căscă. El regreta apusul său de soare ratat. Şi apoi se plictisea deja puţin.
– Nu mai am nimic de făcut aici, îi spuse el regelui. Voi pleca!
– Nu pleca, răspunse regele care era atît de mîndru să aibă un supus. Nu pleca, te fac ministru!
– Ministru al cui?
– Al… al justiţiei!
– Dar nu e nimeni de judecat!
– N-aş spune, îi zise regele. Nu am făcut încă turul regatului meu. Sunt foarte bătrîn, nu am loc pentru limuzină şi mă oboseşte să merg.
– Oh! Dar eu am văzut deja, spuse micul prinţ, care se aplecă să arunce o privire şi pe partea cealaltă a planetei. Nici acolo nu e nimeni…
– Atunci te vei judeca pe tine însuţi, îi răspunse regele. Asta e cel mai dificil. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi decît să judeci pe altul. Dacă reuşeşti să te judeci bine, înseamnă că eşti cu adevărat înţelept.
– Eu, spuse micul prinţ, pot să mă judec pe mine însumi oriunde. Nu am nevoie să locuiesc aici.
– Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei graţia de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul.
– Mie, răspunse micul prinţ, nu îmi place să condamn la moarte şi cred că o să plec.
– Nu, zise regele.
Dar micul prinţ, terminîndu-şi pregătirile, nu vru să îl intristeze pe bătrînul monarh:
– Dacă maiestatea dumneavoastră ar dori să fie foarte bine ascultată, ar putea să îmi dea un ordin rezonabil. Ar putea să îmi ordone, spre exemplu, să plec într-un minut. Mi se pare că sunt favorabile condiţiile…
Regele nerăspunzînd nimic, micul prinţ ezită mai întîi, apoi, cu un suspin, plecă.
– Te fac ambasadorul meu, se grăbi să strige regele.
Avea un aer foarte autoritar.
Oamenii mari sunt foarte ciudaţi, îşi zise micul prinţ în sine, pe timpul călătoriei sale.

Capitolul XI

A doua planetă era locuită de un vanitos.

– Ah! Ah! Iată vizita unui admirator! strigă de departe vanitosul imediat ce îl zări pe micul prinţ.
Căci, pentru vanitoşi, ceilalţi oameni sunt admiratori.
– Bună ziua, spuse micul prinţ. Aveţi o pălărie caraghioasă.
– E pentru salutat, îi răspunse vanitosul. Pentru salutat cînd sunt aclamat. Din nefericire nu trece nimeni niciodată pe aici.
– Da? zise micul prinţ care nu înţelesese.
– Loveşte-ţi mîinile una de alta, îl sfătui atunci vanitosul.
Micul prinţ îşi lovi mîinile una de alta. Vanitosul salută modest ridicîndu-şi pălăria.
– Asta e mai amuzant decît vizita regelui, îşi spuse în sine micul prinţ. Şi reîncepu să îşi lovească mîinile una de alta. Vanitosul reîncepu să salute ridicîndu-şi pălăria.
După cinci minute de repetat, monotonia jocului îl plictisi pe micul prinţ:
– Şi pentru ca pălăria să cadă, întrebă el, ce trebuie făcut?
Dar vanitosul nu îl auzi. Vanitoşii nu aud niciodată decît laudele.
– Mă admiri într-adevăr mult? îl întrebă el pe micul prinţ.
– Ce înseamnă a admira?
– A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine îmbrăcat, cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă.
– Dar tu eşti singur pe planeta ta!
– Fă-mi această plăcere. Admiră-mă oricum!
– Te admir, spuse micul prinţ, ridicînd un pic din umeri, dar de ce te-ar putea interesa asta?
Şi micul prinţ plecă.
Oamenii mari sunt cu siguranţă foarte ciudaţi, îşi zise în sinea lui micul prinţ, în timpul călătoriei.

Capitolul XII

Planeta următoare era locuită de un beţiv. Această vizită fu foarte scurtă, dar ea îl cufundă pe micul prinţ într-o melancolie profundă:

– Ce faci tu aici? îi spuse beţivului, pe care îl găsi aşezat în linişte în faţa unei grămezi de sticle goale şi a uneia de sticle pline.
– Beau, răspunse beţivul, cu un aer lugubru.
– De ce bei tu? îl întrebă micul prinţ.
– Ca să uit, răspunse beţivul.
– Ca să uiţi ce? se interesă micul prinţ care deja îl compătimea.
– Ca să uit că mi-e ruşine, mărturisi beţivul plecînd capul.
– Ruşine de ce? întrebă micul prinţ care dorea să îl ajute.
– Ruşine că beau! termină beţivul care se închise definitiv în tăcere.
Şi micul prinţ plecă, perplex.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s