Monthly Archives: Iunie 2012

Curiozitati: Scotia, Spania


Aeroportul Barra din Scotia este unul dintre aeroporturi din lume unde avioanele aterizeaza direct pe plaja. Aeroportul este situat pe plaja Traigh Mhor, pe insula Barra din Scotia, iar o data pe zi, pista de aterizare dispare din cauza mareei. Stationarea pe plaja aeroportului este interzisa cand avioanele aterizeaza sau decoleaza.

In nordul Spaniei, in Llanes, este o plaja in mijlocul unei lunci, la 200 km de Burgos.

De vizitat: Columbia – raul Cano Cristales


Daca in Romania, algele sunt dispretuite de toata lumea, iata ca in Columbia, algele de pe fundul raului Cano Cristales ofera un spectacol unic, uimitor.

Raul Cano Cristales mai este cunoscut si sub numele de Raul in Cinci Culori, Raul Curcubeu sau Raul Care Curge spre Paradis. Unicitatea acestui rau este data de algele verzi, rosii, albastre sau violet care traiesc in albia de 20 metri a raului.

In sezonul ploios, algele nu primesc lumina, apa fiind prea mare ca sa ajunga pana la ele, iar in sezonul secetos, nivelul apei este prea scazut pentru a le tine in viata. Insa, odata pe an, in luna noiembrie, timp de cateva zile are loc uimitorul proces care transforma un rau normal in cel mai frumos rau din lume. Raul este colorat in nuante superbe de rosu, albastru, verde si multe alte nuante intermediare.

De vizitat: Mexic – Insula papusilor


In Mexic, in apropiere de Mexico City se afla una dintre cele mai inspaimantatoare atractii turistice. Scopul acestei insule nu a fost transformarea intr-un punct turistic, ci a fost un refugiu pentru Don Julian Santana. Mexicanul a ales sa isi paraseasca familia si sa se mute aici pentru a multumi spiritul unei fetite inecate intr-un canal din spatele casei sale.

Legenda spune ca Don Julian Santana a gasit corpul inecat al unei fetite intr-un canal din spatele casei sale. Bantuit de moartea sa, mexicanul a spanzurat prima papusa pe care a gasit-o plutind pe rau pentru ca era convins ca asa va multumi sufletul torturat al fetitei si va proteja insula.

Obsedat de papusile vechi, Santana a inceput sa caute papusi prin gunoaie sau oferind la schimb fructe si legume din curtea sa.

De-a lungul insulei, in copacii de un verde smarald sunt spanzurate mii de papusi mutilate, decapitate sau cu ochii scosi. Daca in lumina zilei prezenta lor poate fi tolerata, odata cu caderea noptii, ele devin infricosatoare.

In 2001, Don Julian Santana a fost gasit inecat in raul unde fusese gasita si fetita care ii bantuia mintea. Daca atunci cand traia, insula a fost tinuta departe de curiosi, odata cu moartea sa, familia lui Santana a inceput o promovare agresiva, invitand televiziuni care sa faca diverse reportaje.

Insula Papusilor este vizitata de turistii pasionati de povesti gotice, de locuri bantuite, unii jurand ca simt cum papusile ii urmaresc sau cum soptesc intre ele.
Sursa: aceeasi

De vizitat: Bolivia


Cu o dimensiune de 12.000 km patrati, Salar de Uyuni este cel mai mare podis de sare din lume. Podisul se afla in sud-vestul Boliviei, la 3.650 m altitudine deasupra marii. Impresionanta suprafata s-a format in urma cu milioane de ani, cand marea care acoperea podisul s-a retras, lasand descoperite ceea ce azi sunt lacul Titicaca, lacul Poopo si salinele Coipasa si Uyuni.

Salar de Uyuni este principala atractie turistica a Boliviei, fiind vizitata anual de peste 60.000 de turisti. Specialistii estimeaza ca Salar de Uyuni are rezerve de 10 miliare de tone de sare. Totodata, Salar de Uyuni are rezerve foarte mari de litiu, fiind cea mai mare rezerva naturala din lume.

Cea mai potrivita perioada pentru a vizita podisul bolivian este in sezonul umed, cand ploile lasa un strat extrem de fin de apa deasupra podisului, dand nastere celor mai faimoase spectacole naturale de pe Pamant. Un alt aspect interesant al podisului este dificultatea de a deosebi unde se termina pamantul si unde incepe orizontul. Ridici privirea si vezi cerul. Cobori privirea si vezi tot cerul. Este ca si cum ai pluti pe un cer imens, nesfarsit.

Sursa: http://www.infoturism.ro/atractii-turistice/cele-mai-ciudate-locuri-din-lume/

Stomacul: al doilea creier


http://www.descopera.ro/stiinta/9584512-care-este-cel-de-al-doilea-creier-al-nostru

Poarta catre lumea de dincolo: pestera Limanu


In apropiere de comuna Limanu, la doar cativa kilometri de Mangalia, exista o pestera ciudata, care nu a putut fi niciodata explorata in intregime. Legendele locale spun ca pestera este o poarta catre lumea de dincolo, catre imparatia mortilor. In urma cu citeva mii de ani pestera era folosita de preotii daci din cultul lui Zamolxis.

Si acum, la aproape 200 de metri de intrare mai exista altarul preotilor pagani. Cel care intra nu poate sa nu remarce capul de om care este sculptat in calcar. Dar ceea ce aduce mister la Limanu este labirintul de pesteri care uneori fac imposibila intoarcerea curiosilor. Drumurile se intretaie de mai multe ori, uneori, pamantul se surpa, acoperind, intrarea folosita si deschizand o alta, a carei existenta nici macar nu putea fi banuita.

Multi sunt cei care au intrat si putini sunt cei care au mai iesit, mai ales dintre cei care s-au incapatanat sa afle secretul pesterii. Se spune ca insusi Zamolxis pazeste intrarea pe taramul sacru pina in ziua in care luptatorii daci se vor intoarce in patria lor.

La Limanu mai exista oameni care-si aduc aminte de faptul ca batranii lor le povesteau despre lantul de pesteri, ca ar trece pe sub Dunare pana in apropiere de Varna. Si astazi, in serile calde de vara, din fantinile oamenilor tisnesc roiuri de liliaci, pasari care traiesc doar in pesteri, ceea ce ii face pe localnici sa afirme ca acestea trec si pe sub satul lor.
Si mai exista o legenda in legatura cu pesterile ciudate. Se spune ca din cand in cand, din strafundurile pamantului se aud niste vaiete stranii. Cei care le aud se opresc ca hipnotizati si pornesc in urmarirea glasului, asemeni insotitorilor lui Ulise la glasul sirenelor. Este glasul paznicului portii, se spune, care ii ademeneste pe cei neinitiati, pe cei care, din curiozitate, savarsesc o blasfemie, intrand pe teritoriul stapanit de Zamolxis.

Speologii insa, au alta parere. Ei considera ca vaietul sinistru este facut de vantul care strabate miile de galerii subterane si al carui zgomot influenteaza psihicul uman.

Cu toate acestea, indiferent de numarul imens de persoane care nu au mai iestit din pesteri, de-a randul secolelor, niciodata nu s-a mai gasit vreo urma a disparutilor, ca si cum acestia ar fi reusit sa treaca de poarta ce separa cele doua lumi. In acest caz, ce s-a intamplat cu ei? Sa fii ajuns oare, ofrande ale zeilor pagani, setosi de sange, ce stapaneau, pe vremuri, teritoriul tarii noastre? Din pacate, singurii care ne-ar putea spune ce e cu adevarat dincolo de pesterile de langa Limanu, nu s-au mai intors. Secretul acelor locuri e pazit strasnic.

Sursa: http://www.descopera.org/porti-catre-lumea-de-dincolo/

Negativistii si atitudinea negativa


Indiferent de schimbarile pe care intentionezi sa le faci in viata ta, intotdeauna se va gasi cineva care sa intrevada posibilele esecuri. Invata sa deosebesti critica constructiva de negativismul celor care se grabesc sa-ti ofere sfaturi.

Nu e usor sa faci ceva diferit si sa indraznesti sa schimbi ceva in viata ta. Trebuie sa-ti poti inabusi temerile si sa reduci la tacere glasul interior, care te fereste de riscuri prea mari sau necalculate. E doar primul pas catre transformarea visului in realitate.

Dar ce se intampla cand vocile critice vin din exterior, tocmai de la persoanele de la care astepti sprijin si incurajare? Planurile tale de viitor nu pot fi sigure chiar de la inceput, asa ca nu le expune criticilor excesive ale unora, tocmai pentru a nu muri „in fasa”. Dar simti nevoia unor sfaturi! Cea mai buna metoda de a le folosi e sa culegi opinii diferite de la cei din jur, recurgand la „avocatul diavolului” – o persoana in care ai incredere si care, gasind punctele slabe ale proiectului tau, te ajuta sa-l „cresti” cat mai „sanatos”. Dar cum sa faci deosebirea intre cei care, desi te critica, te ajuta sincer, te incurajeaza, si cei care, dandu-ti un sfat, nu-si urmaresc decat propriile interese ori idei ascunse?

Cum sa intelegi negativismul
Negativismul poate lua multe forme, dar, cel mai adesea, este o manifestare a invidiei. Avem tendinta de a critica o idee numai pentru ca nu ne apartine. O persoana invidioasa are impresia ca este amenintata de realizarile celuilalt si, de aceea, simte nevoia sa scada valoarea acestor realizari, macar in parte.

Multi dintre cei care viseaza sa faca ceva curajos ori spectaculos se limiteaza la faza intentiilor, din cauza temerilor si a nesigurantei care ii macina. Desigur, nu vor recunoaste niciodata ca le este teama – aceste temeri sunt ascunse in inconstient. Insa iti vor arata de ce planurile tale nu sunt realizabile si, in planul constient, vor fi convinsi ca au fost de ajutor: daca ti-au aratat toate posibilele capcane, inseamna ca te-au convins sa fii mai rationala, sa renunti la nebunii?

Cum ne-am putea da seama, totusi, ca actiunile si cuvintele celui care ne da un sfat critic ar trebui traduse prin „nu sunt de acord, nu te pot sustine”? Sa ne lasam condusi de sentimente si intuitie. In plus, comentariile de acest gen vin sub masca unei „preocupari” pentru persoana noastra: „Cred ca e de datoria mea sa iti spun” etc. In ciuda aparentelor pline de solicitudine, efectul e acelasi: iti vine sa renunti.

Dupa contactul cu o persoana negativista ai senzatia ca, intr-un mod foarte ciudat, ai fost intoxicata cu temeri si griji care nu sunt ale tale. Sfaturile negativiste ar trebui, oare, sa ne faca sa ne gandim mai serios la ce avem de gand? Sa nu cazi in aceasta capcana: te-ai gandit destul de serios – numai ca te-ai gandit la propriile temeri si riscuri, nu si la ale altora.

Mai bine gandeste-te ce motive ar putea avea acea persoana sa fie negativista si excesiv de critica fata de ideile tale. Raspunsurile pe care le vei gasi vor fi indicii pentru strategia pe care trebuie sa o urmezi, ca sa te poti debarasa de acel negativism distructiv.