Monthly Archives: Iunie 2016

Orfani de DUMNEZEU…


 

Tot căutăm de zeci și zeci de ani
Modalități ușoare de a face bani,
Unii pe față, alții cu mult tact
Înlocuind ades sublimul cu abstract.

Și ne-ntrebam cum poate un sărac
Să nu își strângă nici pe timpul uni veac,
Ce-și strânge hoțul într-o lună,
Mințind și venerând pe cel ce fură.

Dar câți din noi mai punem astăzi preț
Pe cel cinstit, curat și îndrăzneț,
Când mulți ne ignorăm traiul infect
Impus de cei ce ne-au spălat de intelect ?

Și veșnic navetisti din est în vest
Mulți am uitat de pâinea coaptă-n țest,
Ne-am depărtat de datini și strămoși,
Turmă de oi condusă de “tineri liberi și frumosi”

De toți inculții și ignoranții ce n-au habar,
Si-i cumpără pe proști, dorindu-se primar,
Ca mai apoi să-i fure și să-i țină-n frâu
Ca să le vândă pâinea din propriul lor grâu.

Și ne-mbufnam și ne văităm apoi
Cum de-am ajuns să fim săraci și goi
Că viața-i grea și-o ducem tot mai rău,
Dar nu vedem că am ajuns ORFANI DE DUMNEZEU.

(DORIN DUMITRIU)

Anunțuri

Cerul şi pământul


Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe, tu ştii ce vezi acolo? Cerul şi pământul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului şi al pământului; şi Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe faţa pământului, că ea este din neamul nostru. Este din seminţie împărătească şi arhierească.

Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine ţine Fecioara Maria în braţe? Voi ştiţi pe cine ţine? Pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putere şi câtă milă are? Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi de creştini. …

Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfânt, devenind cămară. Dacă un om credincios înţelege tainele mari dumnezeieşti, cu atât mai mult Maica Domnului. Ea şi-a dat seama că este cămara lui Dumnezeu-Cuvântul. Şi gândiţi-vă, când ÎI purta în braţe pe Hristos şi-L alăpta, să sugă laptele de la ea: „Pe cine m-am învrednicit eu să nasc şi să port în braţe?” De aceea ea s-a numit „roabă” (Luca 1, 38).

Iată cât har avea Maica Domnului! Şi fecioria, că era de neam împărătesc, al lui David, şi arhieresc, al lui Aaron; şi nu făcea nimic dacă nu era smerită. Când a văzut ce misiune are ea pe pământ, i-a spus îngerului: Iată roaba Domnului.Fie mie după cuvântul tău! S-a numit „roabă”. Dar a proorocit, când s-a dus ea la Ierusalim: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!(Luca 1, 48). Ea îşi dădea seama. A devenit maică după trup a lui Dumnezeu-Cuvântul. „Toate popoarele şi îngerii şi heruvimii, toate mă vor slăvi de-acum. Aşa a voit Dumnezeu să mă aleagă din toate feciorelnic de pe faţa pământului”.

(Părintele Cleopa, Ne vorbește părintele Cleopa, nr. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 23-25)

dacă pot să iubesc mi-e destul


„…dacă pot să iubesc mi-e destul
şi mi-este surâs
şi mi-este vis
dacă pot să iubesc.
La urmă, la umbră
am cântat:
dacă cineva poate să iubească
e împărat
dacă cineva este iubit
e infinit..”

Nichita Stănescu

Mai are-un singur dor…


Mai are-un singur dor…
de Camelia Cristea

Mai are-un “singur dor” Poetul nepereche,
Ca liniștea să-i curgă prin flaut la ureche
Prin foșnetul pădurii să cânte ciocârlia
Să știe că e vie și astăzi România!

Un Mircea să se nască atât El ar mai vrea
Să apere poporul și Sfântă Țara sa (mea)
Păstorul înțelept să lumineze turma,
Pe unde calcă el să înflorească urma!

Toți brazii noștrii falnici să se întoarcă acasă,
Chiar de e viața grea e totuși mai frumoasă!
Să nu cerșim o pâine la porțile străine
Din piatră seacă crește mai glorios un Mâine!

În schituri și biserici se roagă însăși sfinții
Să ne cinstim Poporul, Credința și Părinții,
Căci valuri de întristare adesea trec hotarul
Și-n inimă de țară jelește iar amarul.

Poetul nemuririi privește chiar din cer,
Prin stihuri ne vorbește de marele mister,
O flacără mai arde în pieptul de viteaz
Să treacă biruința de orișice necaz!

Mai are-un singur dor Poetul să “Rămâi”
La starea de iubire cum a fost cea dintâi,
Sărutul să nu-l dai ca Iuda ce-a trădat
Și a căzut în iad prin marele păcat!

“O somnoroase păsări” din cuiburi dezgolite
Purtați în piepturi inimi ce sunt încă rănite
Poetul vă așteaptă cuminicat la masă…
Iar pâinea aburindă sfințește sfânta casă!

Din “cercul nostru strâmt” vedem că ești lumină
Că ai scăpat de patimi, dureri și chiar de vină,
Veghează Țara Sfântă să treacă drept prin vremi
Știm că acum de rele nicicum nu te mai temi!

Iubind


„Iubind, ne-ncredințăm că suntem.”

Poveste cu un taran


Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurandu-se de racoarea serii.

In apropiere serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea pe acolo il vazu pe taranul nostru si se gandi: ”Omul asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”

La putina vreme aparu un alt trecator. Acesta se gandi: ”Omul asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”

In fine,un strain care trecea catre sat isi zise: ”Omul asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua iar acum se bucura de odihna bine meritata…”

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei, dar putem spune multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea era un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales cand vorbesti despre altii.

Autor: Bruno Ferrero

Elefantul


Cinci oameni orbi au ajuns langa un elefant.

„Ce este asta?”, a intrebat primul, cel care a nimerit in partea laterala a elefantului.

„Este un elefant”, a raspuns ingrijitorul.

„Uau, deci asta este un elefant! M-am intrebat intotdeauna cum arata un elefant”, a spus barbatul care intindea mainile pentru a simti animalul. „Este ca un perete mare si cald”.

„Ce vrei sa spui cu <un perete>?”, a intrebat cel de-al doilea orb care inconjura cu mainile sale unul dintre picioarele elefantului. „Nu poti cuprinde cu mainile un perete! Este mai degraba un stalp. Da, elefantul este exact ca un stalp.”

„Un stalp? Ciudat stalp…”, a spus cel de-al treilea barbat ce atingea trompa elefantului. Este subtire si flexibil. Este mai degraba un sarpe. Uite, se incolaceste in jurul mainii mele! Un elefant seamana cu un sarpe!”.

„Serpiii nu au par!”, a spus cel de-al patrulea barbat ce tragea de coada elefantului. „Esti mai aproape de adevar decat ceilalti, dar ma mir ca nu ai simtit parul. Este mai degraba o franghie. Elefantii sunt ca franghiile.”

„Nu stiu despre ce vorbiti!”, a strigat cel de-al cincilea barbat, care flutura una dintre urechile elefantului. „Este mare ca un perete, dar subtire ca o frunza. Seamana mai degraba cu panza unui vapor”.

Dupa ce elefantul s-a indepartat de ei, cei cinci barbati au inceput sa se certe, fiecare sustinand ca el si numai el detine adevarul, iar ceilalti gresesc.

Adevarul este de fapt ca un elefant este… un elefant.

***

De cate ori suntem orbi, dar credem ca detinem adevarul? De cate ori ne certam axandu-ne pe detalii atunci cand situatia de ansamblu ramane aceeasi?

Chiar daca experimentam o fata diferita a problemei, un elefant ramane un elefant.

Data viitoare cand intri intr-o dezbatere sau chiar un conflict in familie sau in mediul profesional, verifica ce parte a problemei privesti tu si ce parte priveste cealalta persoana.

Care este „adevarul” pentru tine?