Ce știa bunica mea și noi nu știm despre apa de ploaie


Îmi amintesc cum scruta ea cerul, vedea cum se adunau norii, cum începea să bată vântul şi să se tulbure lumea. Știa fără greș când se apropia vreo furtună.

Mă chema şi spunea:

– Hai să punem găleţile!

Fugeam repede şi începeam să risipim pe sub burlane găleţi, stropitoarea, o balie de metal, vase de tot felul sub toate gurile de streaşină.

Le lăsam aşa, pe post, dar un pic mai departe. Primele picături erau cele care curăţau aerul şi acoperişul. Pe-astea nu le adunam, lăsam un minut sau două să plouă, apoi treceam repede, în fugă, şi-mpingeam vasele ca să se adune apa. Mai aveam un butoi mare în care răsturnam apoi ceea ce adunam.

Uneori ploua atât de tare încât ne trezeam cu toate cele pline ochi.

Eh, mă gândeam zilele astea cum spăla bunica rufe cu apa asta bună, o încălzea în oale mari de mirosea a ploaie din nou.

Folosea numai săpun de casă, spăla, freca, spăla, răsucea, strângea şi iar clătea, cearşafurile ieşeau albe ca neaua şi pe vremea aia nu era nici clor, nici detergenţi de ăştia, ca acum, de albire, de purificare, de tot soiul şi toate felurile.

Când încercam şi eu să-nvăţ să spăl la mână mi se părea tare dulce apa de ploaie, simţeam diferenţa faţă de apa de la robinet, mâinile parcă aveau chef să spele singure, era totul moale şi plăcut, rufele ieşeau curate imediat şi eram tare mândră.

Foloseam apa de ploaie şi ca să ne spălăm pe cap, nu era nevoie de balsam, că nici nu era, doar un pic de şampon oarecare, de urzică şi părul, clătit bine tot cu apă de ploaie devenea moale, pufos şi strălucitor.

Dar ştiţi de ce? Apa de ploaie seamănă mult cu apa distilată,  nu conţine calcar şi săruri minerale, este apa cerului, pură, iată de ce şi animalele o beau cu poftă.

Plantele din grădină sau florile din balcon cresc mai bine, sunt mai zdravăne şi mai sănătoase, tocmai pentru că apa de ploaie nu este agresivă, precum cea cu care le udăm în mod normal. Şi care mai şi costă pe deasupra!

Dacă este colectată şi păstrată în recipienţi acoperiţi, fără contact cu lumina, apa de ploaie rămâne pură, nu dezvoltă microorganisme şi poate fi folosită şi după foarte mult timp.

Suficiente motive ca să reîncepem s-o utilizăm, e un dar de sus şi-l putem prețui spre beneficiul nostru exact, aşa cum făceau bătrânii noştri.

Articol scris de Laura Tismana: http://www.aquiahora.ro/ce-stia-bunica-mea-si-noi-nu-stim-despre-apa-de-ploaie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s