Duminica, 28 sept 2008
nu sunt chiar ultimul care iese din cort. dupa mine mai iese Andra. Matei este cel mai harnic din cortul nostru :). probabil ca iesim in functie de cat de confortabil am dormit fiecare :D.
afara e o atmosfera patrunzatoare, inghetata si crsitalina. dar este limpede. nici pic de ceata. in schimb este inca innourat.
mancam si ne pornim spre Iezer si spre varful Cindrel.
***
poteca este mediu de grea. dar parca picioarele se impotrivesc urcusului. desi nu mai sunt jnepeni pe sub care sa ne strecuram.
***
Sunt prima la Iezer, urmata de Bogdan si Andra. nu ni se arata nici unuia asa de extraordinar cum ni-l prezentase Parvu. dar este o priveliste interesanta. imi pot imagina ghetarul alunecand.
***
urcam pieptis, cu ultimele rezerve, spre Platoul Diavolului. sunt tot in frunte, dupa Paul si Bogdan. pe platou numai ceata. la un moment dat se strevede soarele, creand o atmosfera ireala. brusc, cand ne gandeam sa nu mai inaintam spre varf, ceata se ridica si vedem clar varful. ma gandesc ca probabil ca asa se va fi simtit primul om care a pasit pe luna. este ca o revelatie. pe varf sunt stanci ciudate, acoperite de zapada. vantul a creat imagini interesante din ele. este ca si cum as pasi intr-un templu marginit de sculpturi de zapada si stanca. poate ca intr-o pestera (desi n am fost niciodata intr-una) …
in fata sunt doar Parvu si Bogdan. Parvu alearga si simt si eu ca mi vine sa alerg. si sa chiui. si chiui o data. ma simt multumita, desi imi dau seama ca nu este un motiv extraordinar. nu am ajuns – inca :)) – pe Everest 😀 :))
urmeaza traditionala gustare cu ciocolata. si traditionalele fotografii 😀 …
Mr. B vrea sa facem o poza impreuna. asta ma bucura.
contemplarea trebuie sa ia sfarsit.
***
coborarea este mult mai lejera, evident. taiem de-a dreptul, peste jnepeni si peste tufisuri de afin si de merisor.
ne oprim sa mai ciugulim. raman ultima, cu entuziasmul meu pt. afine.
***
strangem corturile si pornim. de data aceasta drumul este limpede. ce n-am vazut la venire vedem acum. peisajul e placut, dar si la venire a fost interesant prin inedit.
***
intalnire cu Balbaie si Andrei care merg si ei sa faca o poza la Canaia si atat.
pe poteca mai sunt si alti drumeti – vreo 2-3 grupuri.
***
de la Batrana coboram pe cruce rosie pana in Gaujoara. afine, afine si iar afine. dau week-endurile mele pt. toate afinele de pe munte :))
***
oprire la Perla Paltinisului, pt. o ciorbita de vacuta si o friptura. satisfactie maxima. tot ce ne mai putem dori acum este un pat 😀
descoperim ca noile noastre cunostinte ne sunt si vecini. asa ca avem privilegiul sa fim lasati pe Bvd.
Sambata, 27 sept 2008
dimineata la 05.30 intalnire in fata la Drept. pornim spre Paltinis. urcam din Paltinis spre Muncel cu masina – criminal. ne dam batuti. afara e inca noapte. incepe sa burniteze. e rece. mai ca mi vine sa ma intorc in Sibiu cu Dana :D. ramasi pe jos, Dana plecata, luam cei doi rucsaci in plus – al lui Parvu si al Andrei si ne punem in miscare … am pelerina mea, sunt pionier … :)) … frig. brrr.
noroc ca ne recupereaza Emil cu Tico. in Muncel incepe distractia. e ceata. langa Batrana sunt doua placute cu directiile : RAI si IAD :)) …
si mergem si mergem, cu grija sa nu alunecam pe pietrele inghetate. vizibilitatea e redusa – pana in 10 metri in fata.
***
oprire de papat la Batrana.
***
si tot mergem. drumul coboara si urca, pe grohotis, alunecos. e gheata pe jos si pe brazi zapada de 3 cm. a nins deja pe aici pe sus. dealurile pe care le strabatem sunt golase.
***
incepe o portiune de poteca printre brazi si jnepeni. cu tufisuri de afine pe o parte si de alta. bucuria mea. de acum sunt de neoprit. intai afine inghetate (un fel de inghetata de afine), mai tarziu afine dezghetate si moi … in ambele zile culeg incontinuu 😀 …
***
am trecut de jumatatea drumului. suntem aproape de Canaia.
***
inghetati si fomisti, iaca am ajuns. refugiul este inchis jumatate. partea cealalta nu arata extraordinar, dar nici f rau. ne ferim insa de paturile cu saltele vechi pentru ca ne este frica de un atac al capuselor :D.
***
papa bun – cu ciorbita de vacuta la plic – o adevarata desfatare a simturilor in conditiile de aici 😀 … ne gandim si iar razgandim – sa plecam inapoi, sa mergem la o plimbare spre Mtii Lotru (Saua Steflesti) si sa ne intoarcem ca sa dormim aici sau cum sa facem. ceata e persistenta, cu tendinte vagi de a se ridica.
pana la urma s-a votat: ramanem. asadar facem si plimbarea. bagajele raman in refugiu.
***
dupa masa cautam un loc si punem corturile.
plimbarea spre Saua Steflesti deschide alte perspective. jnepenisul ascunde cocosei de munte, urme de ciute si cerbi. pentru mine, este deosebit. trebuie sa ne strecuram pe sub jnepeni si asta are un farmec aparte. si apoi, portiunile unde cat vezi cu ochii seamana cu un lan de gheata (iarba inghetata) are de asemenea un farmec deosebit. ne bucuram si ne intristam pe rand: se ridica negura. ba nu se ridica.
***
la intoarcere in refugiu sunt trei musafiri – trei barbati din Medias, intre 40- 65 de ani, la cules de afine. f de treaba. povestile se leaga.
***
ne pregatim de bagat in cort. decidem sa stam impreuna pana se face noapte.
asadar reuniunea are loc in cortul nostru (in fine, al lui Liviu), pana la orele 22.00, cand se da stingerea. radem in hohote si atmosfera din cort este chiar confortabila. este caldut si umed :)) intr-un final, Andra nu mai are incotro si trebuie sa infrunte ursii. asa ca ei pleaca.
***
noapte in care ma trezesc si adorm iar. ascult zgomotele noptii. pana sa adorm aud cerbul boncaluind foarte aproape. nu pot respira bine. ori e o chestie psihica, asa cum zicea si Paul, ori e de la raceala care-si face simtita prezenta. la rastimpuri mi-e frig. asa ca mai imbrac pe intuneric un pulover sau vbesc in soapta cu Matei. ne intrebam reciproc daca ne e frig. mi-e grija pt el, pt ca sacul lui este mai subtire si ma stramt. nu se prea poate misca si s-ar putea sa-i fie frig.
***
vine si dimineata intr-un final, dupa noaptea aceasta asa de lunga. acum este momentul in care as dormi de numa’.
ruana 