Monthly Archives: Iulie 2013

De ce oamenii inteligenti esueaza si prostii reusesc in viata


M-am intalnit ieri la supermarket cu un vechi client de pe vremea cand lucram in IT si mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult, acum vreo 6-7 ani, cred.

Nu mai retin acum care a fost exact situatia atunci dar gasisem eu o solutie mai creativa sa-l ajut cu o chestie si sefa nu fusese de acord, desi era client fidel si puteam sa incalcam putin regulile.
In fine, omul se uita resemnat la mine si intreaba: “Oare de ce naiba oamenii inteligenti nu ajung niciodata sefi?”
Desi era o intrebare retorica acum dupa ani de zile de introspectie (not really) cred ca stiu sa-i dau raspunsul.
Articolul asta e foarte lung desi l-am scurtat cat am putut, ca putea iesi o carte intreaga pe tema asta.

Oamenii destepti sunt idioti

Da, pentru niste oameni destepti, sunt destul de prosti.
Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.
Daca arunci cu o piatra in geam, geamul se sparge. Daca te gandesti cum sa spargi geamul, geamul nu se sparge.
Simplu, nu? Ei bine, e uimitor cat de multi oameni nu se prind de faza asta.
Actiunea este principalul ingredient al succesului. Daca nu faci nimic, nu se intampla nimic.
Oamenii destepti gandesc prea mult

Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.
Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.
Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.
Daca ii apare un zid in cale?
– O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?
– Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?
Daca va fi nevoie de sapat un tunel, cred ca ar trebui sa-si ia la drum o unealta potrivita. Dar care e cea mai buna unealta? De fier sau de lemn? Sa fie usoara si de dimensiuni mici ca sa nu-l incurce la drum sau ceva serios, de performanta?
Dilemele pot continua la nesfarsit, you get the point.
In final se plictiseste si renunta la drum.

Oamenii destepti se plictisesc repede

Un prost are o idee odata la 20 ani, de exemplu sa dea cartofi prajiti gratis in fiecare miercuri la shaormeria lui, si se tine de ea inca 20 ani.
Paradoxal sau nu, exact asa se construieste un brand, prin consecventa.
Oamenii destepti nu sunt consecventi, nu sunt perseverenti, au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate, trec de la una la alta in timp scurt, fara sa le dea timp sa se dezvolte.
Din cauza ca au atat de multe idei, nu au rabdare sa mearga cu una pana la capat, la prima poticnire isi zic, asta e, am esuat cu asta, mai am alte 400 de idei, una o sa mearga. Si renunta la ideea actuala si incearca alta.
Oamenii destepti se intreaba “ce as mai putea face, ce idee ar mai fi buna, ce sa mai incerc?” in loc sa se intrebe “ce am facut si a functionat ca sa repet?”.

Oamenii destepti vor sa schimbe lumea

Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.
Universul are 15 miliarde de ani (EDIT: 13,7 conform comentariilor). Tu cati ani ai? 18, 23, 27? Good luck with that!
Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?
Pe bune, crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta, crezi ca tu esti cel mai destept, singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?
Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?
Stiu, hai sa stam la o terasa, la o bere, si sa combatem, sa discutam aprins, sa ne avantam in polemici si dezbateri.
Sigur Universul o sa vada si o se schimbe singur cand aude argumentatia noastra extrem de logica.
Noutati de ultima ora – the Universe doesn’t give a fuck about you.

Oamenii destepti lupta cu sistemul

O, da!
Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul. Sistemul e rau, sistemul e asa si pe dincolo, bla bla bla…
Ce e sistemul? Pai, nu stiu, e o conspiratie, sunt corporatiile care ne baga consumerismul pe gat si vor sa ne controleze, e Matrix-ul care de indobitoceste.
Zici?
Pai nu te obliga nimeni sa ai ultimul smartphone, acces la internet, sa faci cumparaturi la supermarket.
Ti se pare usor sa faci un arc si sa vanezi un mistret apoi sa-l belesti cu un cutit facut tot de tine dintr-o piatra ascutita?
Este padure in Romania cacalau. La naiba, poti sa vopsesti si copacii in albastru si sa zici ca esti in Avatar, daca vrei.
Matrix?
Scopul nu este sa IESI din Matrix. Afara din Matrix e ca in padure, mananci noroi si te imbraci in zdrente.
Scopul este sa intelegi cum functioneaza Matrix-ul si sa folosesti asta in interesul tau. Sa fii regele Matrix-ului.

Oamenii destepti sunt socialisti

Asta nu e o surpriza ci mai degraba un efect firesc. Oamenii destepti fac multa scoala iar scoala iti implanteaza idei socialiste in cap.
Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogati si datul la saraci, etc…
In esenta, oamenii destepti vor sa-i ajute/sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.
Daca pedepsesti oamenii eficienti si productivi, luandu-le banii munciti, si incurajezi oamenii lipsiti de initiativa, dandu-le bani degeaba, pur si simplu ii condamni pe toti in mod egal la saracie.
E ca si cum ai imparti o singura pizza in felii cat mai mici, ca sa ajunga la toata lumea, in loc sa stimulezi oamenii capabili sa produca mai multa pizza.
Daca vrei succes, bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.
E ca si cum visul tau ar fi sa fii fotbalist dar nu poti sa suporti fotbalul.

Oamenii destepti refuza realitatea

Asta e legata tot de ideile precedente, de lupta impotriva sistemului, de incercarea de a schimba lumea in mai bine.
Oamenii nu accepta ca nu exista “ar trebui sa fie”, “merita”, “ar merita”, etc… ci exista doar ESTE.
Fiecare argumentatie pe care am auzit-o de la oameni destepti contine cate un verb din cele de mai sus:
· n-ar trebui sa aiba profituri atat de mari
· nu merita sa aiba salariu asa mic
· ar trebui sa faca statul …
· ar trebui, ar merita, ar, ar ,ar …
Realitatea e in felul urmator: cerul e albastru, iarba e verde.
Cerului nu-i pasa ca tu crezi ca ar trebui sa fie roz, pentru ca asa ti-ar conveni tie, un cer roz, sau pentru ca asa crezi tu ca ar fi mai bine.
Iarba nu da doi bani pe parerea ta, ca ai tu chef ca firul de iarba sa stea inclinat pe dreapta, ca asa e mai bine pentru toti oamenii.
Poti sa ai cea mai solida argumentatie logica pe care o poate scoate mintea ta de om inteligent, NU CONTEAZA.
Realitatea este alta, si realitatea nu se schimba doar pentru ca tie nu-ti convine.
Accepta realitatea si adapteaza-te in loc sa lupti ideologic impotriva ei!

Efectul Dunning-Kruger

Unskilled individuals suffer from illusory superiority, mistakenly rating their ability much higher than average.
wiki
Asta in timp ce oamenii destepti fac exact invers, se autoevalueaza mai jos decat sunt, se vand pe bani putini si nu au incredere in propriile capacitati, sunt ezitanti si in final renunta de-a dreptul.
In aceeasi nota cu Dunning-Kruger…
Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti

Imagineaza-ti ca stai pe buda si iti faci linistit nevoile. Inchizi ochii o fractiune de secunda si clipesti.
Cand ii deschizi esti pe o scena, cu toate reflectoarele indreptate spre tine si lumea te arata cu degetul si rade.
Cam asta isi inchipuie oamenii destepti ca se intampla atunci cand trebuie sa isi afiseze sau sa-si promoveze munca sau ideile.
Stiu designeri care evita de ani de zile sa-si faca un site pe care sa-si expuna lucrarile crezand ca nu sunt destul de bune pentru a le arata lumii.
Sau oameni care refuza niste oportunitati de a face bani pentru ca au impresia eronata ca serviciile lor s-ar putea sa-i dezamageasca pe clienti, ca poate nu sunt chiar atat de bune pentru a cere bani pentru ele.

Oamenii destepti sunt romantici

Li se inoculeaza din scoala ideea ca saracia e plina de romantism si boem: pictori saraci, poeti saraci, artistii adevarati sunt saraci.
Adica oamenii inteligenti si capabili sa gandesca si sa creeze sunt deasupra ideilor de bani si avere, sunt superiori moral.
Astfel, si ei la randul lor resping ideea de bani pentru a se alatura grupului, pentru a simti ca apartin acestei elite intelectuale care e deasupra notiunilor pamantesti de avere.

Oamenii destepti n-au tupeu

Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.
Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu, nu cu dreptate sau logica argumentativa.
Din nou, asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti. Asa functioneaza lumea in care traim.
Incearca un test, du-te la magazinul de la colt si cumpara un pachet de biscuiti. Iesi afara, deschide pachetul, mananca 3 biscuiti apoi intoarce-te in magazin nervos si cere banii inapoi.
Iti garantez ca in 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea si amenintarile cu Protectia Consumatorului o sa iti aduca inapoi banii in buzunar.
Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…
Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie. Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, chiar si doar pentru faptul ca sunt destepti.
Oamenii destepti nu vor sa aiba succes si nici bani

Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu ma deranjeaza.
Insa ar trebui in cazul asta sa nu se mai planga ca altii au prea multi bani si ca nu merita sa-i aiba pentru ca sunt mai prosti decat ei.
Repet, nu poti sa visezi sa fii fotbalist dar in acelasi timp sa urasti fotbalul si pe ceilalti fotbalisti.
Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata si sa actionezi in directia respectiva cu incredere si curaj.

de Andrei Chira

plans


Ai vazut-o de atatea ori (cel mai des in glinda din baie …). Stii bine ca femeia nu plange niciodata fara motiv, fara o idee fixa care nu iese din ea decat in forma lichida si sarata. Daca zambetul mai are si nuante false, lacrima nu prea minte, decat la actrite (si nici atunci nu-I sigur ca nu plange personajul bine instalat in ele).
Lacrima , ca izvorul de munte, vine dintr-un adanc nestiut, din cel mai curat si mai ascuns loc al fiintei. Ea se asterne pe obraji de copii ca o limba pe care o vorbesc de cand se nasc, pana invata alfabetul. E limba lacrimilor, cu care un pui de om si un om mare comunica.
Mai tarziu, lacrima e limba neputintei si a durerii. Unui copil care nu poate face ce face altul mai mare ii e mai la indemana sa planga decat sa astepte rezolvarea. Altui copil alintat I s-a aratat prea devreme ca plansul impresioneaza si-l foloseste ca pe o cheie cu care-si deschide mai toate usile copilariei.
Vine apoi o vreme cand plang adolescentii … Plang de nesiguranta, de nestiinta despre ce pot face singuri, de prima iubire…, de a doua, de examene neluate sau note mici…, de prieteni tradatori, de parinti nemultumiti de ei si de adulti care nu-I inteleg nicodata. Cand plange un adolescent, cred ca e bine sa-l asculti si sa-l iei in brate, daca-I esti familie, caci altfel isi va gasi singur cai care nu-ti vor placea si brate pe care n-ai sa poti sa I le iei de dupa gat…
Incet-incet, copiii care ajung barbati plang tot mai putin. Li s-a spus de atatea ori “sa fie barbati”, “sa nu planga ca o fata”, incat isi defecteaza grav mecanismul emotional si reactioneaza exact invers decat simt, in situatii in care salvatoare ar fi fost lacrimile si eliberarea presiunii….
Mie imi plac lacrimile de barbat – stiu sigur ca unui barbat ii trebuie mult mai mult curaj sa planga decat sa fie “de piatra”, asa ca admir ca pe o opera de arta orice fatza plansa de barbat. Cu conditia sa nu-si fi distilat supararea cu alcool sau droguri, ci sa fie un plans curat, de barbat indragostit, de barbat topit dupa o femeie, de barbat care va gasi curand o rezolvare barbateasca…. Barbatii care plang in fatza unei femei sunt niste oameni foarte frumosi si au o forta pe care niciun muschi de suprafatza n-ar putea-o intrece.
Dar, in linistea lumii, cel mai adesea se aude plansul femeilor . Plang cand iubesc, caci la ele iubirea se instaleaza exact de acolo de unde izvorasc lacrimile… Plang cand li se nasc copii, plang de duiosie si de nimicuri, plang de dor si de bucurie, plang de durere si de singuratate, plang de ciuda pe ele insele, plang de nenoroc si de neiubite ce se simt uneori… Plang lovite de barbati netrebnici si umilite de semeni brutalizati, plang de inselate ce li se intampla sa fie adesea , plang de toate astea la un loc…
Femeii ii ramane atat de putin timp sa planga de bucurie, de emotia unui “Da” spus iubirii vietii ei…, de un “te iubesc, mama” spus pe neasteptate, de un dar venit din tot sufletul celui pe care-l iubeste… I se intampla atat de rar sa planga de extaz si de stropi de fericire imensi, ca niste fulgi de nea ce se vor topi mai repede ca lacrima… I se intampla atat de des sa planga ca nu e admirata, ca nu se simte frumoasa, ca nu-I mai spune barbatul ei cat de furmos ii e zambetul, ca nu mai stie ce sa faca sa le fie bine celor dragi…
Plansul unei femei neiubite e la capatul celuilalt al unei partide de sex – femeia se aseaza in cea mai incomoda pozitie, atat de singura si de chircita incat nici gandul bun al cuiva drag nu intra in ea, atat de patrunsa de plansul ei si de casapirea propriului suflet, incat parca trupul ei reface invers drumul orgasmului si o ia exact in directia opusa. In plansul de durere nu exista nici urma de placere, nici urma de dragalasenie, ci o revarsare de lacrimi negre ca o armata in cadenta, pornita nu spre dusmanul care a provocat plansul, ci spre ea insasi…… Multe dintre motivele pentru care plang femeile lumii sunt atat de rezolvabile cu ceva mai multa educatie, mai mult bun simt si respect pentru aceste creatoare de viata….si mult mai multa dragoste….
Ce ramane dupa un plans naprasnic ? Niste ochi umflati si tristi, un munte de servetele si nicio solutie imediata. Dar parca rasare in noi o putere pe care ne putem sprijini, deci ne putem ridica singure, in lipsa unui umar iubit, a unui “in brate strans”, a unor buze care sa sarute lacrima dupa lacrima….
Sensibilitatea din noi are nevoie de lacrimi. Poate ca in ceata unui plans calificat, de femeie care iubeste degeaba, de femeie uitata sau parasita, de mama chinuita se afla cele mai multe raspunsuri despre cine suntem, cat de frumoase si de vii si de minunate suntem… Poate cate un plans la timpul potrivit nu e doar despre ce curge din noi, ci despre ceea ce putem aseza mai bine in noi. Despre cat de sublime sunt diminetile senine…sau spectacolele de teatru…sau o carte grozava….sau cuvintele care ne mangaie sau mainile care ne iau fatza in palme…..sau victoria unui campion…sau atatea si atatea alte motive de lacrimi albe si calde ce curg pe zambete….

Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar el e mereu una dintre lacrimi…. (alba sau neagra….)

(din volumul “Niste Raspunsuri” al Mihaelei Radulescu, ed. Polirom)

Daca ar exista


Daca ar exista o modalitate prin care sa ma conectez la calculator si brusc toate gandurile pe care le-am notat cu un asterisc in timpul zilei sa ia drumul catre blogul meu, fara sa mai trebuiasca sa le re-apelez din memorie … !

Mi-este dor de scris, de cenaclu, de idei altfel


Mi-este dor de Fata Verde si de blogul ei. Mi-este dor de un univers numai al meu, la care practic nu prea mai am acces pentru ca el este aici, in mediul acesta virtual.

De fapt, toate acestea sunt numai lucruri egoiste …